Tratamentul modern al fibroamelor uterine
Fibromul uterin (FU), mai corect spus leiomiofibromul uterin, reprezinta o tumora benigna (cu potential foarte scazut de malignizare) care se dezvolta in partea musculara (miometru) a peretelui uterin.
Fibroamele uterine pot fi clasificate dupa mai multe criterii, unul dintre ele fiind pozitionarea lor fata de cavitatea uterina; dupa acest criteriu fibroamele uterine sunt:
- submucoase sau intracavitare – dispuse in interiorul cavitatii uterine;
- intramurale – localizate in grosimea peretelui uterin – intramiometriale;
- subseroase – dispuse in afara cavitatii uterine.
De cele mai multe ori fibroamele uterine au o localizare mixta, fiind submucoase-intramurale sau subseroase-intramurale.
Atunci cand trebuie intervenit chirurgical, de cele mai multe ori, fibroamele uterine de mici dimensiuni, care nu dau nici un fel de simptomatologie, nu necesita nici un fel de sanctiune terapeutica. Fibroamele uterine subseroase, subseroase-intramurale si cele intramurale sunt abordate prin abord laparoscopic sau prin laparotomie iar fibroamele uterine submucoase sunt cele care au simptomatologia mai ‘zgomotoasa’.
Adesea, pacientele care prezinta fibroame uterine submucoase se adreseaza specialistului din cauza aparitiei sangerarilor abundente, fie la menstruatie, fie intre menstruatii. Nu de putine ori descoperim intamplator prezenta unui fibrom uterin submucos in timpul investigatiilor din cadrul protocoalelor de reproducere umana asistata (RUA, FIV). Este binecunoscut faptul ca un fibrom submucos reprezinta o cauza importanta de infertilitate.
Diagnosticul fibromului submucos se pune facil cu ajutorul ecografiei pelvine transvaginale, ca de altfel al fibroamelor uterine in general. Ultrasonografia pelvina cu reconstructie ne permite planificarea tipului de tratament si a indicatiei terapeutice – mai ales la persoanele care isi doresc sa ramana insarcinate.
Histeroscopia interventionala (rezectia histeroscopica a fibroamelor uterine submucoase) reprezinta ‘gold standard’-ul terapeutic pentru aceasta patologie. Evolutia postoperatorie este rapida, pacienta putandu-se externa in aceeasi zi, iar reinsertia sociala este imediata.
Din punct de vedere tehnic, interventia chirurgicala (histeroscopia) consta din introducerea unui dispozitiv optic in interiorul cavitatii uterine cu ajutorul caruia se pune in evidenta patologia intrauterina; prin acelasi ‘canal de lucru’ se introduce instrumentul operator (o ansa prin care trece un anumit tip de curent electric) cu ajutorul caruia se rezeca (prin fragmentare) fibromul uterin submucos.