Restrictia de crestere intrauterina
Restrictia de crestere intrauterina este o conditie din ce in ce mai frecvent intalnita in practica medicala si la noi in tara datorita unei mai bune supravegheri a sarcinilor.
Reprezinta o patologie ce se exprima printr-o insuficienta de dezvoltare a fetilor (exprimata clinic si mai ales ecografic) – feti mai mici din punct de vedere ecografic fata de varsta lor gestationala.
Pentru a pune acest diagnostic este important ca gravida sa fie monitorizata ecografic inca de la inceputul sarcinii pentru a observa diferentele ce pot aparea in timp, in ceea ce priveste data probabila a nasterii (termenul de nastere se indeparteaza treptat).
Care sunt cauzele IUGR?
Cele mai frecvente cauze ale aparitiei restrictiei de crestere intrauterine sunt:
– hipertensiunea arteriala indusa de sarcina (HTAIS)
– hipertensiunea preexistenta sarcinii
– anomalii cardiace materne
– diabetul zaharat (poate fi si cauza de macrosomie fetala)
– bolile autoimune (lupusul sistemic, etc)
– fumatul
– consumul de droguri si de alcool in cantitatii exagerate
– trombofiliile
– malnutritia (cauza din ce in ce mai rara)
– cauze placentare: anomalii placentare, dezlipirea prematura de placenta, anomalii ale cordonului ombilical
Care sunt consecintele IUGR?
– Cea mai grava complicatie ce poate aparea in aceasta conditie este moartea fetala in utero; riscul creste cu atat mai mult cu cat diferenta intre varsta gestationala clinica si cea ecografica este mai mare;
– prematuritatea iatrogena – determinata de necesitatea extagerii cat mai rapide a fatului din uter atunci cand parametrii ecografici (diminuarea lichidului amniotic, modificari structurale placentare, modificari ale indicilor velocimetrici, modificari ale scorului biofizic Manning) si clinici impun acest lucru;
– cresterea frecventei nasterii prin operatie cezariana (datorita frecventei mult mai mari de aparitie a suferintei fetale in travaliu)
Riscul de aparitie a complicatiilor IUGR este cu atat mai mare cu cat aceasta se manifesta la o varsta mai mica de sarcina; astfel numai aproximativ 50% din fetii nascuti intre 28-31 saptamani de amenoree au supravietuit.
De asemeni, s-a observat un prognostic mai prost atunci cand IUGR este asimetrica (disproportii intre diferitele parti ale orgenismului fetal) decat atunci cand este simetrica (armonioasa).
Ce trebuie facut in situatia unei restrictii de crestere intrauterine?
Pacienta trebuie informata asupra riscurilor (chiar de moarte fetala intrauterina) si monitorizata mult mai atent, necesitand de multe ori si spitalizare de durata (in functie de cauza ce a determinat IUGR).
Supravegherea ecografica este foarte importanta, examenul ultrasonografic fiind necesar uneori chiar de mai multe ori pe saptamana; parametrii ecografici ce trebuie evaluati sunt cantitatea lichidului amniotic, biometria fetala (masuratori ale circumferintei abdominale, a lungimii femurilui, humerusului, a circumferintei craniene, diemetrului biparietal, a cerebelului, etc), a indicilor de rezistenta in artera cerebrala medie, artera ombilicala si in arterele uterine.
O alta modalitate de supraveghere starii de sanatate a fatului este reprezentata de cardiotocografie, modalitate ce evalueaza activitatea cardiaca fetala si miscarile active fetale.
Desi au fost elaborate o serie de optiuni terapeutice nici una dintre ele nu si-a dovedit eficienta in scaderea mortalitatii si/sau morbiditatii.
Singura modalitate terapeutica ce si-a dovedit eficienta este terapia cu betametazona la fetii la care se anticipeaza o nastere prematura.
Odata ce a fost diagnosticat un grad de restrictie de crestere intrauterina trebuie pus in balanta riscul de a extrage copilul din uter inainte de termen (riscul nasterii premature) si riscul de moarte intrauterina datorita suferintei fetale cronice (insuficientei placentare).