Incontinenta urinara (pierderea involuntara a urinei – cu sau fara efort, prolapsul genital, “ruptura de perineu”) reprezinta o problema extrem de frecventa la nivel mondial, in special la femeile trecute de varsta de 40 de ani.
Incontinenta urinara la efort este o afectiune care se accentueaza odata cu inaintarea in varsta, uneori debilitanta, si care apare cu frecventa mult mai mare la femeile ce au una sau mai multe nasteri pe cale vaginala.
Dupa cum le spunem frecvent pacientelor cu aceasta afectiune pe care le examinam, incontinenta urinara nu le pune viata in pericol, insa le poate afecta viata extrem de mult – incapacitatea de a efectua activitati sportive, afectarea vietii sexuale, sociale (pierderea urinii poate aparea la eforturi perineale mimine – tuse, ras, etc.).
Aceasta problema poate aparea si la persoane care nu au nascut niciodata sau au nascut prin operatie cezariana, insa cu frecventa mult mai mica. Se poate datora unor defecte genetice ale productiei de colagen.
Exista in prezent o multitudine de abordari terapeutice (chirurgicale si non-chirurgicale) ale acestei patologii:
– eliminarea factorilor ce duc la agravarea incontinentei: scaderea in greutate, intreruperea fumatului, etc.;
– intarirea planseului pelvin, a musculaturii perineale, prin efectuarea de catre pacienta a exercitiilor Kegel;
– terapia medicamentoasa – medicamente ca actioneaza asupra sistemului nervos si terapia estrogenica (la pacientele in menopauza);
– interventiile chirurgicale
De-a lungul timpului au fost elaborate o serie de proceduri terapeutice chirurgicale, insa problema cea mai mare a interventiilor era rata foarte mare de recidiva la 5 ani.
Unul dintre tratamentele chirurgicale moderne a incontinentei urinare la efort, si cu rata foarte mica de recidiva la distanta (reaparitia incontinentei urinare dupa interventie), o reprezinta cura afectiunii cu ajutorul unor materiale sintetice (‘plase’), foarte bine tolerate de organismul uman: Trans-obturatory tape (TOT),Trans-vaginal tape (TVT).
Avantajele acestor interventii chirurgicale sunt multiple: durata mica a interventiei chirurgicale (aproximativ 15-20 de minute), recuperarea rapida postoperatorie (pacienta poate parasi spitalul sau clinica unde a fost operata chiar in ziua interventiei chirurgicale), durerea postoperatorie este minima, incidente intraoperatorii si postoperatorii rare.
Insa cel mai mare avantaj al acestei tehnici chirurgicale este rata foarte mica de recidiva a incontinentei (3-5%) la 5 ani, pacienta putand avea, in sfarsit, o viata activa din toate punctele de vedere; alt mare avantaj este recuperarea rapida postoperatorie datorita durerii aproape inexistente la cateva ore dupa interventie.
Un alt tip de interventie chirurgicala ce a revenit in atentia ginecologilor specializati in acest tip de patologie, este colposuspensia tip Burch. Initial, descrisa ca o tehnica de chirurgie abdominala deschisa (o incizie transversala joasa), ea se efectueaza modern prin chirurgie minim-invaziva (chirurgie laparoscopica).
Avantajele tehnicii laparoscopice sunt bine-cunoscute in randul pacientilor nostri (durere minima, absenta cicatricilor vizibile, recuperare rapida, etc.) care au devenit din ce in ce mai bine informati.
Avantajul colposuspensiei laparoscopice Burch este reprezentat de faptul ca nu se folosesc mese de polipropilena (lucru pe care nu il putem spune despre tehnica TOT, TVT), deci materialul ‘strain’, ce poate da complicatii postoperatorii, este inexistent; rata de recidiva postoperatorie este asemanatoare celei de la tehnicile vaginale (‘sling procedures’).
Un dezavantaj al tehnicii laparoscopice Burch este reprezentat de necesitatea anesteziei generale si a pozitiei declive a toracelui, la paciente ce sunt trecute de obicei de 60 de ani si au, de regula, afectiuni cardiace si pulmonare concomitente.