Interventiile chirurgicale pentru aceasta patologie – endometrioza profunda – sunt unele dintre cele mai complexe operatii laparoscopice.

Asa cum le spun frecvent pacientelor, aceste interventii chirurgicale reprezinta o ‘agresiune’ uneori foarte mare asupra organismului, o trauma fizica importanta. Acest lucru se datoreaza disectiei extinse ce trebuie efectuata intr-un spatiu oarecum ingust (etajul pelvin), unde exista o ‘aglomerare’ de structuri viscerale (organe genitale interne, rect, vezica urinara, uretere), vasculare si filete nervoase.

https://gabimitroi.ro/endometrioza-profunda-nodul-endometriozic-parametrial-voluminos-endometrioza-nerv-sciatic-leziune-artera-iliaca-externa-dreapta/

In timpul acestor interventii organele sunt tractionate, uneori lezate, structurile nervoase pot fi sectionate in timpul exciziei leziunilor endometriozice, astfel incat pacienta poate prezenta uneori dureri intense in perioada postoperatorie imediata. Acestea sunt de cele mai multe ori combatute prin medicatie antialgica, antiinflamatorie prescrisa de medicul anestezist in sectia de terapie intensiva.

Uneori (am avut recent un astfel de caz), datorita suferintei dureroase cronice, pacientele fiind ‘neglijate’ (nu in mod deliberat) de catre medicii ginecologi ce nu se ocupa de diagnosticul/tratamentul endometriozei, acesta durere se centralizeaza, astfel incat, chiar daca reusim sa tratam chirurgical (excizie) toate leziunile, pacienta poate prezenta aproximativ aceleasi dureri pelvine. Acesta se aseamana cu sindromul membrului amputat (pacientii resimt dureri in membrul pelvin care deja nu mai exista).

Durerea postoperatorie este variabila in functie de complexitatea interventiei chirurgicale, de gradul de extensia al bolii, insa din ce am observat in ultimul timp, depinde cel mai mult de gradul de tolerabilitate al pacientei la durere. Astfel, am intalnit paciente cu interventii de mica amploare (boala minora, endometrioza superficiala) ce prezentau dureri extreme postoperator dar si cazul opus, in care interventiile chirurgicale erau extrem de complexe (7-8 ore), iar pacientele nu prezentau decat dureri minore postoperatorii. Aceasta poate fi explicat prin pragul crescut la durere al acestor paciente, ceea ce a dus ca boala sa progreseze cu infiltrarea tuturor organelor pelvine (uter, ovare, vezica urinara, rect, etc.) fara a avea o simptomatologie foarte zgomotoasa.

Durerea postoperatorie poate fi explicata (durerea tardiva, la cel putin 2-3 saptamani postoperatorii) si prin aparitia aderentelor postoperatorii.

Sunt foarte frecvent intrebat despre ce putem face impotriva aparitiei aderentelor. Uneori, atunci cand endometrioza este extrem de extinsa, aderentele postoperatorii sunt regula vindecarii postoperatorii. Aceasta se datoreaza exciziilor peritoneale largi, ceea ce face ca organele sa adere unele de celelalte.

(*peritoneul – ‘membrana’/‘foita’ ce permite alunecarea organelor pelvi-abdominale unul fata de celalalt)

NU trebuie confundate aceste aderente postoperatorii cu aderentele determinate de boala in sine (leziunile endometriozice fibrotice). 

Preventia aparitiei aderentelor postoperatorii poate fi facuta printr-o tehnica chirurgicala corecta, cu evitarea sangerarilor intra si postopertorii imediate, prevenirea infectiilor postoperatorii, limitarea disectiei (lucru greu de realizat in endometrioza profunda extinsa), ‘spalarea’ cavitatii peritoneale cu substante speciale, medicatie antiinflamatorie si, uneori, folosirea unor produse pe baza de acid hialuronic (lucru inca nedovedit stiintific eficient).