Tratamentul endometriozei profunde este prin excelenta un tratament chirurgical. Acesta este singurul tratament curativ, conditia este ca pacienta sa se adreseze unor centre specializate in acest domeniu.
Tratamentul medicamentos poate avea si el anumite roluri, insa limitate. Tratamentul medicamentos al endometriozei are ca scop disparitia menstruatiilor; de fapt, tratametul medicamentos al endometriozei este amenoreea. Acesta poate fi realizat cu multiple medicamente hormonale: contraceptivul oral (luat continuu, pentru a evita aparitia menstruatiilor), progesteron, analogi sau antagonisti Gn-Rh, etc. Toate aceste clase medicamentoase au ca rol doar ameliorarea temporara a simptomatologiei.
Tratamentul chirurgical reprezinta singurul tratament curativ al endometriozei; excizia focarelor, nodulilor endometriozici reprezinta singurul tratament ce ofera rezolutia/ameliorarea semnificativa – a simptomatologiei bolii.
Chirurgia minim invaziva (laparoscopica) a endometriozei pelvine profunde reprezinta ‘Gold-Standard’-ul in tratamentul acestei patologii. El trebuie efectuat de catre echipe chirurgicale specializate datorita complexitatii acestor cazuri. Alaturi de chirurgul ginecolog (care trebuie sa fie ‘dirijorul’ echipei chirurgicale) ce reprezinta specialistul ce intalneste si trateaza boala cel mai frecvent, din echipa chirurgicala trebuie sa faca parte: chirurgul generalist, chirurgul urolog, chirugul toracic, etc.
De asemenea, in echipa medicala, un rol important in are medicul anestezist (terapie intensiva), fiind bine-cunoscut pericolul mare al complicatiilor endometriozei si a chirugiei acestei patologii.
Departamentul de Reproducere Umana Asistata (FIV/RUA) are un rol deosebit de important intr-un astfel de centru, cunoscandu-se foarte bine legatura intre endometrioza si infertilitate.
De fapt, pacientele care sufera de endometrioza se prezinta in general la medic pentru doua motive: durerea si incapacitatea de a avea un copil.
Localizarile pelvine cele mai frecvente ale endometriozei sunt reprezentate de ligamentele utero-sacrate, ovare, peritoneul uterin (col uterin, corp uterin), septul vezico-vaginal, septul recto-vaginal, peretele anterior rectal, colonul sigmoid si jonctiunea recto-sigmoidiana (cea mai frecventa localizare digestiva), peritoneul excavatiei pelvine (ce poate afecta ureterul, radacinile sacrate, nervul sciatic).
Atunci cand nodulii pelvini (ligamentele utero-sacrate) depasesc 3 cm, aproape invariabil exista infiltarrea tesutului periureteral; de fapt extrem de rar exista afectare ureterala, de cele mai multe ori exista afectare periureterala, fara afectarea mezoului ureteral.
Tratamentul chirurgical poate impune de multe ori rezectii ale organelor pelvine: ovare (partial, rareori total), uter, vezica urinara, uretere, segmente ale tubului digestiv, rezectia nervoasa (rezectia plexurilor hipogastrice – de preferat sa nu fie bilaterala), etc.