Endometrioza. De ce reprezinta inca o enigma? De ce dureaza ani pana la punerea diagnosticului? De ce tratamentul chirurgical este complex?
Endometrioza frustreaza inca multi specialisti. De ce se intampla asta? De ce persista simptomatologia? De ce sunt atat de multe opinii in tratamentul acestei afectiuni? De ce pare atat de imposibil de tratat?
Iata un scenariu foarte bine descris si foarte des intalnit in randul specialistilor ce se ocupa cu tratamentul endometriozei (from Endopaedia):
Pacienta tanara (20-30 de ani) se prezinta la medicul specialist pentru dureri pelvine cronice; ea este initial diagnosticata ca boala inflamatorie pelvina de etiologie infectioasa (o ‘raceala’, ‘anexita’), lucru pentru care ii este prescris un tratament cu antibiotice si antiinflamatorii nesteroidiene, in ciuda culturilor microbiene negative (pentru Chlamydia, diverse tipuri de Mycoplasma, Neisseria, etc) si a probelor ADN negative. Acest tratament duce la o ameliorare temporara a simptomatologiei, cu reaparitia durerilor in scurt timp; medicul ginecolog ii va prescrie din nou tratament antibiotic, eventual pe cale parenterala (tratament injectabil); acest lucru va duce in timp la dezinsertia sociala a pacientei datorita perioadelor de internare in sectiile de ginecologie, si nu numai: apare frica apropierii mentruatiilor, frica contactului sexual, etc. In timp acest lucru duce la consultarea unui medic psihiatru, eventual la prescriptia medicatiei antidepresive.
Medicul specialist, ocupat si cu alta patologie – cea mai mare parte a medicilor O-G au ca ocupatie principala partea obstetricala (monitorizarea pacientelor insarcinate, nasteri vaginale, operatii cezariene) – nu isi mai gaseste timp pentru a intra in profunzimea intelegerii patologiei pacientei ce acuza dureri cronice; astfel, pacientei ii sunt recomandate tratamente injectabile costisitoare – analaogi Gn-RH (cel mai cunoscut si utilizat la noi in tara – Diphereline); acestea duc de asemenea la o ameliorare a durerilor, insa NU trateaza endometrioza si, in acelasi timp, scade sansa de a pune diagnosticul diferential al endometriozei cu alte patologii pelvine: fibromul uterin, adenomioza, dismenoreea primara, durerea pelvina idiopatica, durerea din timpul ovulatiei. Dupa multiple cure de tratament medicamentos, care nu duc decat la o ameliorare temporara a simptomatologiei, se ajunge intr-un final la o laparoscopie exploratorie ce pune diagnosticul de endometrioza pelvina. Dupa punerea diagnosticului, se face din nou tratament hormonal (fara rezultatele asteptate), din nou tratament chirurgical pentru tratamentul ‘recidivei’ (de fapt boala nu a fost tratata in prima interventie chirurgicala, ci doar diagnosticata); dupa multe tratamente medicamentoase si chirurgicale (neadecvate – operatii efectuate de ginecologi/chirurgi ce nu sunt familiarizati cu chirurgia de excizie/rezectie a endometriozei) se ajunge in final la histerectomie cu anexectomie bilaterala (castrarea chirurgicala), cu toate ca pacienta nu a nascut niciodata. Din nefericire, simptomatologia nu se remite, iar durerile sunt la fel de puterince.
Ce este in neregula cu acest scenariu? De ce se poate ajunge aici?
Aceasta ‘poveste’, chiar daca pare greu de crezut, este intalnita foarte frecvent de catre specialistii ginecologi ce se ocupa de tratamentul chirurgical (si nu numai) al endometriozei; de asemenea, el este intalnit foarte frecvent si de ginecologii generalisti.
Acest ‘tablou’ poate fi elucidat foarte usor si corect printr-o aritmetica simpla si un bun simt medical si chirurgical.
Astfel, in SUA exista cel putin 10 milioane de paciente cu endometrioza simptomatica, numar ce a ramas constant in ultimele doua decenii; acest numar depaseste de trei ori numarul de nasteri, astfel specialitatea noastra ar trebui denumita ‘Ginecologie si Obstetrica’ si nu ‘Obstetrica si Ginecologie’; deci numarul pe medici specialisti ce se ocupa de patologia ginecologica (endometrioza in primul rand, patologia oncologica ginecologica) ar trebui sa fie de trei ori mai mare decat cei ce se ocupa de patologia obstetricala.
In ciuda numarului mare de paciente ce sufera de Endometrioza si a impactului extrem pe care aceasta boala il are asupra pacientelor, a familiilor si prietenilor acestora, aceasta patologie nu primeste inca ‘respectul’ necesar; nu exista un ‘media victim group’. De exemplu, exista asemenea grupuri mediatice pentru AIDS, cancerul de san, comunitatile de ‘Gay’, diabet zaharat, etc; endometrioza este mai frecventa decat majoritatea acestora si, totusi, lumea nu a auzit inca de aceasta boala.
Unul dintre cele mai importante lucruri pe care ar trebui sa il cunoasca toti medicii specialisti este ca primul diagnostic de suspiciune la o pacienta tanara ce prezinta dureri pelvine cronice este ENDOMETRIOZA, nu ultimul asa cum se intampla de cele mai multe ori; din pacate, diagnosticul de certitudine al endometriozei se face printr-o interventie chirurgicala (laparoscopia exploratorie, cu sau fara examen histopatologic), fapt greu de acceptat de catre paciente; acest lucru intarzie, de asemenea, diagnosticul si tratamentul endometriozei.
NU EXISTA MEDICAMENT CARE SA VINDECE ENDOMETRIOZA!
Toate medicamentele actuale care sustin ca ‘trateaza’ pacientele cu endometrioza se bazeaza pe conceptia FALSA ca sarcina si menopauza vindeca endometrioza printr-un efect citopatic; nu exista niciun studiu care sa ateste acest lucru, toate concluziile au fost trase prin prisma reducerii simptomatologiei(durerii) in timpul acestor doua conditii – sarcina si menopauza.
Daca termenul de ‘tratament’ al endometriozei inseamna eradicarea acesteia, asa cum se intampla in cazul disparitiei infectiilor dupa tratamentul cu antibiotice, atunci singurul tratament curativ al endometriozei este chirurgia excizionala.
Din pacate multi dintre specialistii ginecologi nu informeaza pacientele despre acest lucru foarte important, pacientele ajungand la un chirurg specializat intratamentul endometriozei dupa ani de suferinta, atunci cand boala este deja intr-un stadiu avansat (III, IV).
Un alt motiv pentru care endometrioza nu este tratata corespunzator (este vorba despre SUA, insa acest lucru se intampla si in tara noastra) este ca guvernul nu aloca aceleasi fonduri pentru problemele ginecologice (aici fiind incadrata endometrioza) ca pentru problemele legate de monitorizarea sarcinilor. Din aceasta cauza medicii obstetricieni sunt mult mai bine platiti pentru monitorizarea sarcinilor si efectuarea operatiilor cezariene si a nasterilor pe cale vaginala (fata de chirurgii ginecologi ce se ocupa de interventiile chirugicale de anvergura, asa cum este si tratamentul chirurgical al endometriozei profunde). In SUA majoritatea ginecologilor se ocupa in principal de partea obstetricala (monitorizarea sarcinilor), patologia chirurgicala ginecologica fiind doar un hobby.
Este foarte dificil peste tot in lume pentru pacientele ce sufera de endometrioza. Este o boala ce se trateaza numai chirurgical, insa chirurgia endometriozei este una dintre cele mai dificile din repertoriul chirurgului ginecolog. Chirurgii nu sunt suficient platiti pentru a face acest tip de chirurgie de anvergura; ei nu sunt motivati sa invete aceste tehnici si, astfel, aleg calea mai usoara, calea obstetricala.
Companiile farmaceutice promoveaza intens diverse medicamente care nu fac decat sa amelioreze temporar simptomatologia. Pe parcursul tratamentului (mai lent sau mai rapid) endometrioza progreseaza, iar tratamentul chirurgical devine din ce in ce mai complex si mai dificil de efectuat.
Firmele de medicamente, prin promovarea excesiva a diverselor preparate hormonale (ce sunt de cele mai multe ori foarte costisitoare), au scopul ca intr-un viitor apropiat toate pacientele cu dureri pelvine cronice sa fie tratate medicamentos pe perioada nedeterminata, fara a cunoaste exact cauza durerilor.
Bunul simt medical din nou: daca tratamentul chirurgical este singurul tratament al endometriozei, atunci singura problema este doar alegerea tipului de tratament chirurgical. Cea mai eficienta metoda de tratament este cea care elimina toate focarele/nodulii endometriozici. Modalitatea chirurgicala de a efectua cel mai bine acest lucru este excizia, fie electro-excizia, fie excizia cu laser, fie chistectomia (in cazul endometrioamelor ovariene). Aceasta deoarece excizia elimina atat focarele superficiale, cat si nodulii endometriozici profunzi.
In urma exciziei, tesutul afectat de boala poate fi trimis la examen histopatologic, documentand astfel boala, facandu-ne sa intelegem mai bine fizio-patologia ei si putand astfel pune bazele unor cercetari stiintifice.
Vezi articolul complet aici:
http://endopaedia.info/politics1.html
