Fibromul uterin, miomul uterin sau leiomiofibromul (termenul corect din punct de vedere medical) reprezinta o formatiune tumorala benigna (NU este cancer!) ce se dezvolta in grosimea peretelui muscular uterin.
Majoritatea femeilor, atunci cand la un simplu consult ginecologic sau in timpul unui examen ecografic abdomino-pelvin de rutina li se spune ca au un fibrom uterin, devin extrem de anxioase; acest lucru se datoreaza lipsei de informare si, uneori, datorita medicilor ce pun cu mare usurinta indicatia de interventie chirurgicala.
Fibromul uterin reprezinta cea mai frecventa patologie tumorala benigna ginecologica; astfel, aproximativ 45-50% din femeile trecute de 35 de ani prezinta unul sau mai multe fibroame uterine – de cele mai multe ori asimptomatice.
Fibromul uterin reprezinta o proliferare exagerata a fibrelor musculare netede din peretele uterin (a miometrului), insa fara aparitia atipiilor celulare si nucleare; de aici si faptul cunoscut ca fibroamele uterine au un risc extrem de scazut de malignizare (de transformare in boala canceroasa) – 1/3000-5000;
Exista si o clasificare a fibroamelor uterine in functie de localizarea lor; astfel exista:
– fibroame uterine subseroase – localizate pe suprafata externa a uterului;
– fibroame uterine intramurale – cele mai frecvente – localizate in grosimea peretelui uterin, putand avea ulterior o dezvoltare subseroasa sau submucoasa;
– fibroamele uterine submucoase – prezente in vecinatatea cavitatii uterine;
*De cele mai multe ori exista o combinatie a acestor localizari.
SEMNE SI SIMPTOME
Cel mai frecvent fibroamele uterine au ca expresie clinica sangerarea mai abundenta din timpul menstruatiei sau sangerari intermenstruale – in special fibroamele submucoase.
Durerea pelvina cronica poate fi determinata de compresiunea nervoasa de vecinatate sau a organelor vecine sau de asocierea cu alta patologie – adenomioza, endometrioza pelvina.
Uneori durerea poate aparea brusc, atunci cand este determinata de o complicatie a fibromului uterin – fibromul uterin torsionat (este cazul fibroamelor subseroase sau submucoase ce prezinta o baza mica de implantare) sau fibromul uterin necrobiozat (in cazul fibroamelor uterine ce au o tendinta foarte rapida de crestere).
Fibroamele uterine se pot insoti si de simptomatologie urinara (mictiuni frecvente, discomfort mictional, incontinenta urinara) sau digestiva (constipatie, colici abdominale – “crampe”) acest lucru datorandu-se compresiunii de catre “uterul fibromatos” a vezicii urinare si a rectului. Dispareunia (durerea la contactul sexual) si dismenoreea (durerea din timpul menstruatiei) pot fi prezente in cazul patologiei fibromatoase si sa dispara dupa tratamentul chirurgical adecvat. Uneori, fibroamele uterine pot fi si cauza de infertilitate.
DIAGNOSTICUL FIBROMULUI UTERIN
De cele mai multe ori fibromul uterin reprezinta o descoperire ecografica intamplatoare – de obicei o pacienta tanara, fara nici un fel de simptomatologie pelvina.
La examenul clinic de specialitate se poate evidentia o marire globala a uterului sau neregularitati ale conturului acestuia.
Cel mai important mijloc imagistic de detectie a fibroamelor uterine este reprezentat de examenul ecografic, pentru ca ofera informatii exacte cu privire la localizarea, numarul si dimensiunea fibroamelor si, uneori, pune si indicatia terapeutica.
Examenul RMN este rareori indicat in diagnosticul fibromului uterin; el este util mai ales in diagnosticul diferential cu sarcomul uterin, si mai ales pentru diagnosticul unei patologii coexistente (patologia ovariana, endometrioza pelvina, adenomioza).
Analizele de laborator sunt necesare atat pentru stabilirea gradului de anemie al pacientei, mai ales in cazul fibroamelor uterine submucoase ce determina sangerari abundente, cat si pentru investigarea preoperatorie, eventual descoperirea unei patologii asociate (diabet zaharat, afectiuni renale, afectiuni digestive, coagulopatii, etc.)