Cancerul de corp uterin sau de endometru era considerat clasic o neoplazie a femeii vârstnice. Maximul de incidenţă este la vârstele de 55- 65 ani, dar CE atinge şi femeia tânără (sub 40 ani).
Este al IV-lea cancer genital feminin ca frecvenţă, ocupând locul 7 ca număr de decese prin cancer. În 2004, CE a devenit cea mai frecventă neoplazie ginecologică în SUA (40.320 cazuri noi şi 7.090 de decese anual), şi este pe cale să devină cancerul genital feminin cel mai frecvent în toate ţările dezvoltate.
Factorii de risc pentru cancerul de corp uterin sunt:
– vârsta avansată
– obezitatea (80%), dieta hipercalorică, bogată în lipide
– cicluri menstruale anovulatorii/ neregulate, infertilitate; una dintre cauzele frecvente de aparitie, in randul femeilor tinere este reprezentata de pacientele cu SOPK (sindromul ovarelor micropolichistice
– nuliparele au risc de doua ori mai mare de aparitie a bolii
– Hipersecreţia/ secreţie prelungită de estrogeni endogeni (menarha precoce, menopauza tardivă)
– expunerea exogenă la estrogeni (inclusiv la tamoxifen – tratament hormonal adjuvant important in cancerul de san) − creşte riscul de aparitie a CE; de asemenea, si tratamentele prelungite de stimulare ovariana in protocoalele de FIV pot creste riscul de aparitie.
– Boli cronice hepatice avansate, HTA, DZ tip II
Simptomul cel mai frecvent întâlnit (80-90%) este hemoragia uterină (metroragia) în postmenopauză; pacientele pot prezenta şi leucoree sau secreţie sero-sangvinolentă.
Durerea pelvină apare foarte rar; uneori pot apărea dureri lombare datorită invaziei ganglionilor paraaortici; de asemenea, pot aparea dureri pelvine atroce in stadii avansate, cu invazia organelor adiacente.
Investigaţii paraclinice
Diagnosticul de certitudine al cancerului de endometru (ca in cazul oricarui neoplasm) se face in urma examenului biopsic.
Investigatia cea mai la indemana ginecologului in diagnosticul (de suspiciune) este reprezentata de ecografia pelvina; astfel, in perioada de menopauza, grosimea mucoasei uterine (endometrul – locul de pornire a cancerului de endometru) nu trebuie sa depaseasca 4 mm. Orice dimensiune mai mare impune biopsia endometriala.
Aceasta se poate face prin abord histeroscopic. Histeroscopia vizualizeaza intreaga cavitate uterina, facilitand astfel biopsia tintita a tesutului modificat.
De asemenea, examenul ecografic poate evidentia si gradul de penetrare al formatiunii tumorale in grosimea peretelui uterin – avand astfel un rol important in stadializare.
Examenul RMN pelvin cu substanta de contrast ajuta atat la stadializarea bolii prin evidentierea gradului de penetrare in grosimea peretelui uterin, cat si a aprecierii extensiei pelvine sau abdominale: statusul ganglionar, infiltrarea organelor vecine – ovare, trompe uterine, rect, colon, vezica urinara, etc.
TRATAMENTUL CANCERULUI DE ENDOMETRU
Cancerul endometrial reprezinta neoplazia ginecologică cu nivelul cel mai înalt de operabilitate şi curabilitate.
Tratamentul acestei patologii, ca si in majoritatea cancerelor, este multimodal.
Rolul principal in are tratamentul chirurgical; acesta poate fi, de multe ori, singurul tratament recomandat, deoarece cancerul de endometru este surprins in stadii incipiente.
Atunci cand stadiul bolii este mai avansat sau gradul de diferentiere este mai scazut (G2,G3) tratamentul chirurgical este mai complex, iar tratamentul adjuvant/neoadjuvant este necesar – radioterapie, chimioterapie, radio-chimioterapie, hormonoterapie.
Chirugia neoplasmului endometrial era facuta in trecut prin incizii largi pe linia mediana – laparotomie mediana. In chirurgia moderna – lucru de care beneficiem si noi – interventiile pentru cancerul endometrial, in stadii incipiente/chirurgicale, se face minim invaziv – HISTERECTOMIA LAPAROSCOPICA CU LIMFADENECTOMIE PELVINA. Uneori – in functie de stadializare, histopatologie, gradingului tumoral – poate fi necesara si limfadenectomia lombo-aortica, lucru realizabil, de asemenea, prin abord laparoscopic.
*Limfadenectomia poate fi evitată în următoarele circumstanţe:
− tumoră limitată numai la endometru (stadiul I)
− tumoră G1-2 (posibilitate < 1% de diseminare la ganglionii limfatici)